Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Rolul literaturii in perioada Pasoptista

No description
by

Alizes Mdd

on 9 January 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Rolul literaturii in perioada Pasoptista

S-a caracterizat printr-un profund democratism reflectat în ideologia tuturor românilor – daco-românismul – şi în întreaga activitate revoluţionară. Modalităţile de conducere şi prevederile principalelor documente programatice au reflectat dorinţele românilor, în ansamblul lor, şi au exprimat noi cerinţe, în acord cu nivelul de dezvoltare istorică.
Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţionala, de militare pentru realizarea Unirii.

Pașoptismul
Studiu de caz
Rolul literaturii în perioada Pașoptistă
Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.

Trecerea, în evoluția istorica românească, de la "secolul luminilor"(al XVII-lea) la "secolul națiunilor(al XIX-lea)"
->Samuel Micu, V. Aaron și Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop și Xenofon sau din clasicii Marmontel, KKlopstok, Mademoiselle de Scudery;
-> Poeții din Moldova și din Țara Româneasca, Văcăreștii, Gheorghe Asachi, se orientează către litetura anacreotică, a fericirii rurale, citând și din Ovidiu și Vergiliu, dar și
din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio;
-> Văcăreștii, Mumuleanu, Conachi scriu poezie eroică
inspirată din Anacreon și neoanacreontici, ode și imnuri patriotice cu motive in mitologie; -> primele spectacole teatrale in limba romana abordeaza piese clasice cu tema pastorala, cum este "Mirtil si Hloe", de Gessner si Florian, prezentata de Gheorghe Asachi la Iasi in anul 1816
"Micul clasicism", este o expresie a recuperării influentelor clasicismului în literatura româna: Vacarestii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu.
Orientări către literatura clasică latina și către poezia idilică, prin traduceri din Virgeliu, "Bucolicele", "Georgicele", "Eneida", sau din "Metamorfozele" din Ovidiu.

-> Prima generație creează contextul cultural și publicistic de propagare a ideilor care stau
la baza identității și unității naționale:
-Ion Heliade-Rădulescu editează " Curierul românesc" revista politică , administrativă , culturală și literară aparută la București înte 8 aprilie 1892 și 16 aprilie 1848;
* publicația dezvoltă un amplu program de inforație iluministă privind răspândirea cunoștintelor știintifice elemntare;
* în "Curierul românesc " , Ion Heliade Rădulescu a publicat studiile sale despre limba română și articole-program despre literatura , estetica și critică literară , fiind unul dintre cei mai importanți îndrumători culturali și literari ai epocii paşoptiste ;
* în 1837, i se adaugă suplimentul literar și cultural "Curier din ambe sexe" ;
* un mare ecou l-a avut în epocă celebrul îndemn al lui Ion Helade Rădulescu adresat , în 1837, scriitorilor români :"Nu e vreme de critică , copii , e vremea de scris si scrieți cât veși putea și cum veți putea";

1.
Pașoptismul românesc
2.
-Gheorge Asachi editează la Iași ziarul "Albina românească " apare la 1 iunie 1829, căruia îi adaugă în 1837 suplimentul literar "Alauta românească " cu îndrumarea lui Mihail Kogalniceanu;

Paşoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi revoluţionar, spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi a trezirii la acţiune.


Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită de posteritate generaţia paşoptistă, determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi de prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitură. Polimorfismul preocupărilor individuale se explică în contextul epocii.


- Gheorghe Baritiu scoate la Brașov , la 12 martie 1838, "Gazeta de Transilvania" , cu apariția îndelungată , pânî după 1900; i se adaugă suplimentul "Foaie pentru minte, inimă și literatură ", cu apriția între 2 iulie 1838 și 24 februarie 1848.
->A doua generație își difersifică și dezvoltă cotribuția la crearea
unor literaturi originale, având la baza programul literar și cultural al "Daciei literare".

*Apare la 30 ianuarie 1840, la Iasi, si reprezinta, in literatura romana, un ecou mult mai asteptat al romantismului, un manifest intarziat al acestuia, fiind comparabila cu publicatii similare din celalate literaturi europene, cu "Il Conciliatore" (1818-1819), al lui Silvio Pellico, in Italia, sau cu revista "Athaneum"(1798-1800), a fratilor Schlegel, in Germania;
Curentul cultural national al "Daciei literare"
3.
*Principii:
->autonomia factorului estetic: politica trebuie exclusa din preocuparile revistei ca un fapt neviabil, nesănătos, care micşorează vigoarea creatoare a unui popor;
->afirmarea spiritului naţional: "O foaie care părăsind politica s-ar îndeletnici cu literatura naţională." ; literatura trebuie să fie originală si specific naţionala; "traducţiile nu fac literatura" şi "istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice";
->istorismul romantic: scriitorii trebuie să se inspire din istoria poporului român; chiar in primul număr al revistei, Kogalniceanu publica nuvela istorică "Alexandru Lapuşneanu", de Costache Negruzzi;
->valorificarea folclorului , a bogaţiei creaţii populare românesti: obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti si poetice , pentru ca sa ne putem gasi la noi sujeturi de scris, fără ca să avem această trebuinţă să ne imprumutăm de la alte naţii"; redescoperirea literaturii populare e o tresatură esenţială a epocii paşoptiste, acum fiind culese şi publicate principalele capodopere: "Mioriţa", "Monastirea Argesului", "Toma Alimos" etc.;
->originalitatea creaţiilor literare: "Traducţiile nu fac literatură", spune Mihail Kogalniceanu, orientând atenţia scriitorilor români asupra a două surse de inspiraţie extrem de bogate în fapte eroice şi în valori artistice, trecutul istoric şi creaţia populară;
->unificarea culturală, un pas premergător unificării naţionale: "Aşadar foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii românesti, în carele, ca într-o oglindă, se vor vede scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănăţeni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul său".
->obiectivitatea criticii literare: "Critica noastră va fi nepărinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana", principiul aplicat şi mai târziu de revistele care continuă până în sec. XX curentul naţional-popular al "Daciei literare", îndeosebi "Convorbiri literare" și "Viaţa românească";
* "Propaşirea" continuă ideile "Daciei literare" pe plan literar şi cultural, venind în sprijinul militantismului revoluţionar al epocii; articolul-program subliniază ideea necesităţii unei reviste care trebuie să se ocupe mai puţin de treburile politice "dinafară şi înăuntru" şi mai mult de "adevăratele materiale şi intelectuale a românilor", care să înainteze, ca şi "Dacia literară", mania traducerilor," izgonind orice traduceri din scrieri străine, care neavând niciun interes pozitiv pentru noi nu ne pot îmbogati literatura";

-> Nicolae Balcescu(1819-1852)
Nicolae Balcescu scrie "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul", "descrierea religios înspăimântată a unei Românii de o mareţie sălbatică"; evocând numai "câteva pagini" din "sfânta carte" a istoriei nostre, dedicate lui Mihai Viteazul, care cuprind însă "anii cei mai avuţi în fapte vitejeşti, în exemple minunate de jertfire către patrie", Bălcescu reconstituie nu numai istoria marelui voievod şi de câte ori are prilejul, descrie cu deosebit simţ artistic şi locurile în care se desfăşoară evenimentele, cu alte cuvinte mai tot pământul românesc; e o carte despre trecut, scrisă însă pentru marile idealuri ale prezentului şi ale viitorului;
marele revoluţionar paşoptist doreşte să însufle contemporanilor săi nu numai dorinţa de libertate şi de unitate naţională, ci şi sentimente profunde de preţuire a frumuseţilor şi bogăţiilor întregului pământ românesc chiar dacă unele din ţinuturile lui se aflau încă sub stăpânire străină.
->Costache Negruzzi
Costache Negruzzi prezintă, în "Alexandrul Lăpuşneanul" , "destinul unui domnitor infernal ca Richard al III-lea"(Paul Cornea)
(1808-1868)
->Mihail Kogalniceanu
Mihail Kogalniceanu publică in 1819 un prim capitol de roman"Tainele inimii";
(1817-1891)
Ion Ghica , abordând "stilul scrisorile " pline de informaţii despre personajele şi epoca respectivă, scrie "Scrisori catre Vasile Alecsandri "(1884)
Alecu Russo compune "Cântarea României " şi culege , in 1846, balada "Mioriţa", pe care i-o trimite spre publicare lui Vasile Alecsandri;
Dimitrie Bolintineanu scrie"Legende istorice ", arhicunoscute fiind "Muma lui Ştefan cel Mare ", "Mircea cel Mare şi solii", "Dăniil Sihastrul ", "Codrul Cosminului " , în care cultivă imaginea eroului romantic desprins din cadrele istoriei naţionale ; scrie epopeea "Traianida " , o amplă lucrare de sinteză a trecutului istoric ; călătoreşte prin Asia Mică , Palestina şi Egipt ,ciclurile "Macedoanel " si "Florile Bosforului" fiind rodul acestei inedite experienţe romantice ;
Grigore Alexandrescu se remarcă prin meditaţii romantice"Trecutul la mănăstirea Dealul","Umbra lui Mircea la Cozia", "Răsăritul lunei La Tismana","Mormintele La Drăgăşani" care dau temei ruinelor;
Vasile Alecsandri: "În adevăruri vibrează toată inima, toată mişcarea compatrioţilor săi, câtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astazi.
Andrei Mureşanu, originar din Bistriţa transilvana. Scrie poezia "Un răsunet ", care l-a făcut celebru, devenită astazi imnul naţional al României.
->Ion Ghica
(1816-1897)
->Alecu Russo
(1819-1859)
->Dimitrie Bolintineanu
(1819-1872)
scrie "Cântece si plângeri", "Poesii vechi si noi "(1855), " Manoil"(roman , publicat in 1855 in "România literară" a lui Alecsandri), "Călătorii in Palestina şi Egipt "(1856),"Călătorii pe Dunare şi în Bulgaria"(1858),"Călătorii la românii din Macedonia şi la Muntele Athos".
->Grigore Alexandrescu
(1810-1885)
->Vasile Alecsandri
(1821-1890)
Farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a deschis; iubirea omeneasca şi dorul de patrie in limitele celor mai mulţi dintre noi el l-a întrupat;
frumuseţea propie a pământului natal şi a aerului nostru el a descris-o; [...] când societatea mai cultă a putut avea un teatru in Iaşi şi Bucureşti, el a răspuns la aceasta dorinţă, scriindu-i comedii şi drame; " (Titu Maiorescu, 1886);
->Andrei Mureşanu
(1816-1863)
Speciile literare cultivate în această perioadă reprezintă receptarea aproape simultana a influenţelor clasice şi romantice din literatura europeană a vremii şi un sincretism al metodei de creaţie ce se poate recunoaşte chiar în opera aceluiaşi scriitor.
-> elegia:"Miezul noptei:, Grigore Alexandrescu, "O fată
tânără pe patul de moarte, Dimitrie Bolintineanu;
->epopeea istorică:"Mihaiada" Ion Heliade Rădulescu;
->epopeea cosmogonică: "Anatolida", Ion Heliade Rădulescu;
->epistola:"Epistola domnului Iancu Văcărescu", Grigore
Alexandrescu;
->oda: "Oda lui Schiller", Ion Heliade Rădulescu;
->balada fantastică:"Mihnea si baba", Dimitrie Bolintineanu;
->meditaţia:"Umbra lui Mircea. La Cozia", Grigore Alexandrescu;
->satira:"Satira. Duhului meu", Grigore Alexandrescu;
->fabula:"Toporul şi pădurea","Câinele şi căţelul","Dreptatea leului", de Grigore Alexandrescu;
->comedia este reprezentată de Vasile Alecsandri, prin "Iorgu de la Sadagura", scriitorul ironizând tendinţa de a imita Occidentul si prin ciclul
"Chiriţelor", în care micul provincial este satirizat într-o manieră ce-l precede pe Caragiale.
~Bibliografie~
Gudu Andreea
Soimu Madalina
Stirbu Mirela
Toader Andreea
http://www.ebacalaureat.ro/
https://prezi.com/af-g1apq3lq2/copy-of-copy-of-rolul-literaturii-in-pasoptism/
http://ro.pinterest.com/
Anghelesc, Mircea, "Introducere in opera lui Grigore Alexandresc" , Editura Minerva, Bucuresti, 1973
Cioculesc, Serban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, "Istoria literaturii romane moderne", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971
Full transcript