Prezi

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in the manual

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Cainele si catelul

Peter Cristina

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Cainele si catelul

''Cainele si catelul''
de G.Alexandrescu Câinele si cateelul, de Grigore Alexandrescu
- apartenenta la genul epic, specia literara fabula Fabula este o specie a genului epic, cultivata inca din clasicism, in versuri sau in proza, ce contine o scurta povestire alegorica, in ea fiind satirizate aspecte negative din societate (defecte omenesti, in general), cu scop moralizator. Contextul literar. Cainele si catelul este una dintre cele mai cunoscute fabule ale lui Grigore Alexandrescu, poet si prozator clasic roman, considerat de critica literara cel mai important fabulist al nostru. Titlul. Încăa din titlu sunt anunţtate cele douăa personajele care se vor confrunta în fabulaă. Ele sunt câinele Samson sşi catăţelul Samurache. Tema textului. Subiectul prezinta un aspect relevant din viata, societate. Personajele (cainele, catelul si boul oarecare”) reprezinta tipuri umane, astfel ca alegerea personajelor se face prin analogie cu comportamentul uman. Acest procedeu se numeste alegorie, figura de stil prin care notiuni abstracte sunt exprimate in imagini poetice concrete. Atitudinea autorului este de satirizare, de ironizare, de condamnare aunor aspecte negative din viata si societate, indiferente la timp si spatiu, cu scopul de a le indrepta. Mijloacele de versificaţie. Elementele de prozodie vizează măsura versurilor inegală, important fiind conţinutul, rima împletită (încrucişată, îmbrăţişată şi împerecheată), în funcţie de structură, textul fiind „o povestire versificată”.
Prin toate aceste trăsături opera Câinele şi căţelul, de Grigore Alexandrescu ilustrează specia fabulei. G.Alexandrescu Structura – compozitie. Actiunea fabulei este simpla, schematica deoarece se vrea ca receptarea sa fie placuta si usor de realizat, mai ales ca, scopul autorului este unul de natura morala: intr-o forma alegorica, el incearca sa directioneze, prin forta exemplului, educatia receptorului.
Epicul este structurat in doua parti, inegale ca numar de versuri, prima constituind actiunea propriu-zisa a textului, iar cea de-a doua morala explicita. Subiectul este, aparent, simplu, avand coordonatele necesare unei opere epice: spatiul de desfasurare este localizat „intr-o curte”, iar timpul „deunazi”, reprezentat printr-un adverb arhaic ce exprima un timp repetabil. Un dulau pe nume Samson sta de vorba cu un bou oarecare”, exprimandu-si conceptia despre egalitatea in drepturi. Cainele este revoltat impotriva celor care se cred superiori pentru ca provin dintr-o clasa sociala bogata. Samson nu exclude posibilitatea ca si el sa apartina unei familii nobile”, dar sustine ca acest aspect nu este unul pe care sa si-l doreasca si pe care sa-l arate. El insusi se considera modest si un veritabil protector al celor defavorizati social si intelectual: Cat imi sunt de urate unele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!/ De se trag din neam mare,/ Asta e o-ntamplare:/ Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place./ Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate/ Este egalitate./ Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,/ Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste ./ Cat pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra»”.
Ascultand discursul lui Samson, catelul Samurache „ce sedea la o parte/ Ca simplu privitor” se apropie si intervine in discutie. El se grabeste sa aprecieze „minunata” gandire a dulaului: „«Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,/ Si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei.»”. Samson, indignat de obraznicia catelului isi schimba brusc tonul replicand violent. Interventia amicala a catelului devine pentru Samson o ofensa, mai ales din cauza apelativului „fratii mei” folosit de Samurache. Amenintat cu bataia, catelul Samurache este derutat si asculta ingrozit mustrarile violente ale dulaului: Noi, fratii tai, potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti./ Cunosti tu cine suntem, si ti cade tie,/ Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?»”.
Conceptia democratica despre egalitate sustinuta cu frenezie de Samson in discursul sau, este una „personala”. Se vrea egalitate cu cei superiori, cei inferiori fiind exclusi fara a li se da prea multe explicatii: „– «Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei.»”.
Ultimele doua versuri constituie morala fabulei in care autorul isi exprima in mod direct, fara subtilitati, atitudinea fata de realitatea prezentata: „Aceasta intre noi adesea o vedem,/ Si numai cu cei mari egalitate vrem”.
Prin intermediul personajelor si al faptelor prezentate, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele si gandurile. De aceea, aceasta opera este o opera epica. Modurile de expunere sunt dialogul care confera scrierii atat caracter dramatic, cat si dinamism, creand o atmosfera plina de viata si naratiunea, desi mai putin intalnita, cu rolul de a lega secventele textului.
Prin faptul ca este scrisa intr-o forma simpla si usor accesibila, prin faptul ca ironizeaza defectele omenesti, intamplarile fiind puse pe seama animalelor, opera Cainele si catelul este o fabula. Desi scrisa in secolul al XIX-lea, fabula are o tema inca actuala, si deloc pe cale de disparitie: autorul satirizeaza si ironizeaza oamenii demagogi care aspira la ascensiune sociala si ale caror discursuri nu contin nici un adevar. Se vrea, intr-adevar, egalitate, dar numai daca exista castig. Personajele. Fabula este un text alegoric pentru ca in spatele animalelor se ascund oameni, caractere, defecte. Personajele sunt putine: cainele Samson, catelul Samurache si un bou „oarecare”. Ele intruchipeaza tipuri umane. Dulaul Samson reprezinta tipul parvenitului demagog. El doreste ascensiunea sociala, iar opozitia aparenta/ esenta il defineste. Discursurile lui despre egalitate sunt doar vorbe goale” intrucat nu are acoperire in fapte. Catelul Samurache este omul obisnuit, cinstit, corect, care este victima celor puternici, el reprezentand tipul omului naiv si credul, deoarece se lasa inselat cu usurinta de aparente, dand crezare „vorbelor mari”. Boul „oarecare”, numit deci, reprezinta tipul omului indiferent la ceea ce se intampla in juru-i. El sugereaza, prin simpla lui prezenta, lipsa de opinie si de implicare a oamenilor, fiindca asista nepasator la disputa dintre dulau si catel, fara a interveni. Nivelul morfo sintactic. Se remarca utilizarea unor structuri gramaticale specifice stilului popular: forme prescurtate de limba cu ajutorul utilizarii cratimei s-o arat nu-mi place”, O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti”, Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?”, prezenta viitorului popular O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti” si a exclamatiilor si interogatiilor Noi, fratii tai, potaie!”, Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?”. Nivelul lexico – semantic. Cuvintele si expresiile utilizate apartin registrului popular, chiar vulgar, al limbii cu rol in sugerarea faptului ca subiectul prezinta un aspect obisnuit, banal din viata si societate „Noi, fratii tai, potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti./ Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,/ Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?”. Nivelul figurilor de stil. Figura de stil dominanta este personificarea. Prin intermediul ei
personajele animaliere vorbesc, gandesc, se comporta asemenea oamenilor: „«Cat imi sunt de urate unele dobitoace,/ Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,/ Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!/ De se trag din neam mare,/ Asta e o-ntamplare:/ Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place./ Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate/ Este egalitate./ Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,/ Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste./ Cat pentru mine unul, fiestecine stie/ C-o am de bucurie/ Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,/ Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra»./ Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare/ Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare./ Catelul Samurache, ce sedea la o parte/ Ca simplu privitor,/ Auzind vorba lor,/ Si ca nu au mandrie, nici capritii desarte,/ S-apropie indata/ Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:/ «Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,/ Si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei.»/ «Noi, fratii tai, raspunse Samson plin de manie,/ Noi, fratii tai, potaie!/ O sa-ti dam o bataie/ Care s-o pomenesti./ Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie,/ Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti?»/ – «Dar zicea-ti...» – «Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?/ Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei.»”. Celelalte procedee artistice utilizate in fabula sunt alegoria, procedeu prin care anumite trasaturi de caracter sau idei umane sunt ascunse in spatele unor masti de animale, plante sau obiecte si antiteza, folosita ca mijloc indirect de caracterizare: „«Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei.»/ Aceasta intre noi adesea o vedem,/ Si numai cu cei mari egalitate vrem”. Sfarsit
See the full transcript